- oxidábil
- adj. m., pl. oxidábili; f. sg. oxidábilã, pl. oxidábile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
oxidábil
Look at other dictionaries:
oxidabil — OXIDÁBIL, Ă, oxidabili, e, adj. Care se poate oxida, care poate rugini (uşor). – Din fr. oxydable. Trimis de ana zecheru, 10.05.2004. Sursa: DEX 98 Oxidabil ≠ inoxidabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime oxidábil adj. m., pl.… … Dicționar Român
inoxidabil — INOXIDÁBIL, Ă, inoxidabili, e, adj. (Despre substanţe) Care nu se poate combina cu oxigenul; (despre metale sau aliaje) care este rezistent la oxidare sau la contactul cu apa, care nu rugineşte, neoxidabil. – Din fr. inoxydable. Trimis de valeriu … Dicționar Român
neoxidabil — NEOXIDÁBIL, Ă, neoxidabili, e, adj. (Rar) Inoxidabil. [pr.: ne o ] – Ne + oxidabil. (după engl. non oxidable). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEOXIDÁBIL adj. v. inoxidabil. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ne … Dicționar Român
nichel — NÍCHEL s.n. Element chimic, metal feromagnetic, alb cenuşiu, lucios, puţin oxidabil, maleabil şi ductil, cu numeroase întrebuinţări tehnice. – Din fr. nickel, germ. Nickel. Trimis de RACAI, 24.09.2008. Sursa: DEX 98 TETRACARBONIL DE NÍCHEL s.… … Dicționar Român
patina — PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner.… … Dicționar Român
rubidiu — RUBÍDIU s.n. Element chimic, metal alcalin, strălucitor ca argintul, uşor oxidabil, care se găseşte în natură în cantităţi mici, însoţind sodiul şi potasiul. – Din fr. rubidium, germ. Rubidium. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
